alta zi...

Nu v a mai fi zi l fel,ma vei simti cum am sa t devorez mereu,in fiecare secunda am sa ti calc p ganduri,iar tu ma vei venera.
Zambejte mi suflet sa t simt acut,sa t respir in plamanii mei plini d plumb,sa mi aduci linijte ji bucurie n suflet.Vreau sa mi zdrobejti gandurile negre,care nu ma lasa sa ma inalt...oare ji tu mi vezi p chip acele vise negre,c mi distrug frumusetea ?...eu ma resimt ca dupa un razboi mondial,c l am dat in mine.Ma intreb ,cat trebuie sa mai ajtept?...sa nu vad frumusetea c ma nconjoara,sa nu o asimilez?Traiesc doar ca sa respir,cenuja,ca nu ma simt vie,ci doar o umbra a diferitilor oameni.Ma trezesc ji adorm trista... c mi lipsejte oare d p buze?Parfum d roze...compact...am sa l adun in mine...
Ma constrang singura,cand defapt eu vreau sa zbor,zi mi tu nu e pacat,sa ma pierd in deziluzii ?E frustrant adesea,sa am mii ji mii d ganduri,fara sa reactionez.Ma ucide ,pasivitatea mea cu care tratez lucrurile,sentimentele...unde e ambitia,cu care am crescut ji m am format?...Am ramas,doar o naluca a trecutului,c hoinaresc adesea in prezent...C mi trebuie ca sa zbor din nou?...Doi ochi negrii,sa ma mangaie cu dor ji afectiune...Nu mi mai suport trupul greu ji fata mi palida d necaz,vreau in fiecare zi ,sa mi vezi gandul cum t port cu mine...ejti suflet drag,plin d suras al zilei mele!

azi nu...

Azi nu…nu vreau nimic din c pot avea, am cazut intr o melancolie pura,din care cu greu ma mai ridic!Azi nu...vad decat negrul c ma inconjoara,ji am lacrimi in ochii ,l orice pas fac!Azi nu…sunt decat intr o lume a mea,abstarcta,pictata in culori inchise ,unde s mai mai vede putin dar consistent,umbre d roju aprins,semnificand amorul ce l simt ca mi este dat…continui sa cred ca nu sunt singura,ji ca nu duc razboaie d dragul d a muri…incerc a ma limita mereu l c mi este dat sa vad cu ochii,uit adesea sa privesc in jurul meu,profund…d unde atata nepasare,p suspinul meu gand?...
Azi nu …fac nimic din c mi am propus,azi nu…pot sa rastorn lumea in favoarea mea,caci simt o rana n mine,c mi creaza un incredibil disconfort…incerc a mi astupa tristetea,cu c ma face luminoasa…haotic in lumea mea,sper a ma realiza…sa ies din chinul c mi cresteaza fata,lasandu mi riduri din regrete…
Nu fi trista,caci ma simt asa,e o pura stare a mea,din care am sa ies...nu mi prelua starea caci ai sa simti cata ura tin in mine,prefer a nu ti intrista ochii mari ji verzi,c adesea ma privesc mirati...zambejte mi pur,sa ti simt adierea,adu mi gandul tau purtat d vant...nu ma inchide n tine...da mi drumul sa zbor,apoi sa cad...sa invat cum e sa fi stare,parte dintr un om.
Vorbesc in ale mele tristeti,tu,imperiu viu ,c t am creat,doresc a nu mi injela privirea,caci jtiu c t am.Vreau adesea,sa ma privejti cu ochii tai c stralucesc a negru,sa mi vezi esenta c am impresia ca s a dus,sa ma renajti din tine,ji din tot c tu ai apus...nu ma lasa sa mor d al tau gand,sa ma perind p o ramura d dor,ia ma cu tine n suflet,apoi curma mi razboaiele p care l am inceput,arata mi ca pot sa nu mai simt tristete ji ca azi da...am sa pot.

tristetze....

E posibil ca intr o zi , sa ma satur de tot, iar tu sa mi pui capac ji cruce…ji c daca vrei sa nu mai fi?...poate e un pacat ji asta...dar daca simti ca nu mai poti trai,cum s numejte?...vezi tu poate nu sunt animal,ji ma doare ji p mn ziua,ma doare cand nu mai dorm ji trebuie sa fiu treaza,poate eu nu mi doresc decat sa dorm,mult mai mult,iar cand sunt treaza,sa dorm ji atunci.Am o intrebare?...de ce ,celor care ar trebui sa le pese,de cum ma simt,daca ma doare dimineata cand vad soarele,de ce dracu toti sunt egoijti ji l pasa sa l fie lor bine in fiecare zi?de ce ne pasa atat d mult sa calcam peste morminte?Nu ar fi mai simplu sa n pese l toti?Ne place sa n ingropam singuri,ji paradoxal,murim tot singuri.Ar trebui sa murim cu toti de o data...sa nu mai plangem atat...oricum oricat am plange ,nu ne intereseaza de cei ce au murit...cum suntem?...la fel de egoijti...
Parasind aceasta sfera morbida...eu par calma ji indiferenta...probabil asta e masca mea,care atarna in hol,dornica sa ma trezesc,ji sa plec afara,fara sa o uit p ea in hol,o iau l mine mereu,ji sigur e fericita,caci are cine sa o poarte,ji nu ji traiejte singura frica,iar cand c a fi sa mor ,jtie sigur ca v a fi atarnata la altcineva in hol,ea nu moare de secole bune,caci jtie cum sa manipuleze intreaga omenire...Tu ce masca ai in hol?...Suntem atat d falji,cu fiinta noastra...ne mintim chiar ji p noi fara sa jtim...Of,viata,ce mi t scurgi prin vene,cum pot a t opri in mine?
Sunt plina d ura,ji nu ma pot opri,iar tu o amplifici mereu...ce ti trebuie tie suflet cenujiu?...exista un nor d ceata?...Cum poti trai aja?...de ce oamenii nu au farmecul de a trai singuri?sa rezolve singuri orice enigma a vietii!...de cand s najte pana sa moara,sa manuiasca tot,ce i sta in cale,sa fie papujarul teatrului vietii...sa fie un eu,sa fie un tu.
Iar azi am plans,tot singura!Mi am scurs ganduri ji amar…de m aj putea transforma intr o particula de soare,sa ma misc necontenit,ji sa las pe chipul oamenilor o parte din mine,sa fiu pururi calator.
De ce crezi ca mi ar trece?nu mi trece niciodata,probabil, starea mea.Spune mi atunci de ce sunt eu raspunzatoare de tot universul tau?tu ce faci asa mereu?Eu nu t invinuiesc pe tine,caci tu ai ce nu am eu...Ai uitat sa fi tu...persoana cea d o data, erai atat d pura...frumoasa ,fara pic d rid...
Traim pt a fi singuri,fara sa jtim sa iubim...iar cine zice ca a atins iubirea n 2 ,iti spun sigur ca minte.
Suntem conceputi de societate,in aja fel incat sa fim nijte marionete,care joaca necontenit...Noi nu putem iubi nimic,in schimb jtim a stikt tot acest univers...Ma intreb adesea pt ce ne a creat Dumnezeu? Sa ducem razboaie pe termen nedefinit.Transformam tot in jurul nostru in munti d nimic...facem copii...degeaba...muncim...degeaba...facem totul fara pic d sens...caci nu jtim sa iubim.
Ne trezim goi,ji ramanem goi,o viata,caci nu suntem invatati cum sa umflem golul, pt tot in lumea asta s a gasit remediu numai pt goliciunea amara a sufletului,NU. Furam vise,ce altor oameni le au iejit...suntem o copie a lumii ce niciodata nu a fost.
Sunt destule mari,in care ne am putea ineca,cati simt in clipa asta viata?
Ce vrem cu toti?...decat iubire!!!...sa simtim cum putem trai...
Oare cainii dupa ce sunt parasiti,nu ji doresc sa moara ?Ei oare pacaturiesc ?...adesea cand stapanul moare...moare o parte din ei,sau de tot...urmandu ji visul.Si noua ne e frica d moarte,cand d fapt traim pt a muri...
De ce ma nasc atat de aproape d nimic,cand defapt visele mele sunt departe ?...

aer ce mi crestezi diminetile...

Tot acolo….Unde ramasesem l micul meu paris…vroiam sa ti spun…ca ma inteapa in fiekre zi gandul…m am trezit ji am pajit p tine absurd…erai aja d rece…azi cand am coborat din murmurul diminetii tale…erai aja d crud…simteam cum ma invalui cu tot simtul…plamanul meu cenujiu…iar am simtit in dimineatza asta cum simteam odinioara cand ma indreptam spre jcoala…acelaji aer tare…rece…ma bucur nespus ca t am simtit din nou…tu univers mi ai redat…”copilaria”…m am simtit vie…ji cand imi aduc aminte…ca t indepartam cu ura cand tu veneai sa ma racejti…absurd… t iubesc…vreau sa tac in privinta cu c mi am propus a face…dar vreau sa jtiu ca u ejti parte din mine d acum…din viitorul meu absurd…t rog nu ma fa sa pier…plecand d langa mine…mai bine ar fi ji m aj bucura…d intr o dimineatza dupa c am facut amor…sa mi infigi un cutit in inima sa dorm p patul tau…nu vreau sa ti fiu povara…vreau doar k u sa ti continui viata fara remujcari…aja ca vreau sa ma omori mai bine decat sa mi spui ca nu mai putem exista…dar vreau sa ma sfarjesc dupa c am petrecut cele mai frumoase zile cu tine…aja vreau sa mi ramai in minte…nu sa ma gandesc o viata…l cat d minunta ai fost…erai rece aja d rece ji crud…dar ma simteam aja d bine langa tine…in fiekre dimineatza cand imi indreptam pajii spre jcoala tu ma cuprindeai in brate…azi tu natura ai facut l fel…parca mi doreai alinarea…d c ejti rece ji nu klda?m am saturat d umbra ta arida….apari ji tu normal in visul meu…cuprinzandu mi tot trupul…nu mi mai invada doar plamanii ji inima…cuprinde ma cu totul…ejti gandu mi uneori…t am iubit ji t iubesc d zeci d ori acum mai mult…tu aer rece…m ai patruns atat d adanc cu raceala ta…ca incerc cu disperare sa o dau celor din jur…poate, poate ti o semana tie ji iar am sa ma indragostesc…azi cum ma plimbam haotic…cu tine in gandu l meu …m ai invaluit iar tu rece…aer plapand…mi am inceput ziua ji mi o inchei tot cu tine?...asta ar putea sa insemne ceva?...ca vreau ji pot ji sa nu uit asta…sa lupt aja cum puteam sa o fac nu d mult…sa mi fac un plan malefic…sa evadez din propriul meu turn…iar p tine sa t agat suspinand l gatul meu…sa mi fi voce…grai…in tot c indraznesc!

perla...

Visele mele se rezuma la simturi....acute ce le simt in vene,pana ce mi aduc aminte,ca sunt vie,ca am ceva al meu c nu poate fi luat,am o speranta ucigatoare c ar fi in stare sa darame miile d imperii,care l ai creat,ca un zeu al iubirii moarte...ma prefac in ochii tai ca o perla ji ajteptandu ti chemarea ma inchin l lume...ai putea sa mi zambejti...sa ti simt adierea p buze...nu ti cer mult,niciodata nu cer,pot fi o singura petala,pe care rareori sa o uzi cu ale tale lacrimi,ca sa traiesc nu mi trebuie mult...ci umila ta sarutare.

De ce ma bazez p roua diminetii?ca sa mi simt oare trupul tremurand?sau doar o grimasa,ce se lasa infruptata d sentimente...alunec incet in ganduri dejarte,d o splendoare neomeneasca,visez l paradisul c l pot avea p pamant,fara pic d regret in suflet...ma ajez tacuta,l masa mea din coltul camerei,unde par linijtita,umpic nebuna,ji ma presar in zori,sa zbor din imaginatia mea c ma tine captiva p acest pamant.

Cum aj putea sa vorbesc eu cu mine,sa mi spun c vreau defapt,imi vad sufletul ratacind in mine,caut sa l alint....sa l ocrotesc...sa i cer mangaiere...am sa i spun ca sunt bine,sa treaca d pragul grijilor...nu mi suport mintea intunecata ji grea,prefer sa cad in muntii d lacrimii seci,sa ma adapostesc l umbra ta ce mi ti moralul ridicat.

Incearca sa nu t sperii d mine,sa nu mi vrei sa pleci din lumea mea....caci am investit in tine...lacrimi ji dor....ji lucruri care nu l am spus deja...

reactii...

Fara sa mi dau seama creez…simpatii…antimpatii…ji altfel d simturi ji reactii…suntem nijte artjti cu totii numai ca nu n punem in valoare mijcarea simturilor …poate n simtim orbi ji atinji d flacara arsa din sufletul nostru stins…nu mai trebuiem sa plangem aja…intr un semn enigmatic…prefer sa deschid ochii catre un cer aprins…ji sa l scald in lacrimii calde d un dor absurd …e aja o stare prefer sa o denumesc schimbare radicala a simturilor in timplu apusului unei raze d clipire…poate acum nu incerc decat sa ma afund in propiul meu suflet defapt suna aiurea ca nu jtiu cum e sa simti sa ai suflet…cred ca sunt aja intr o continua mijcare …o fi ji sangele devina o fi inima care cu disperare incearca sa scape d sange pompand frenetic…am ajuns sa cred ca n jurul meu duhnejte o stare generala d moarte…sunt vii cu totii dar mortii sau in descompunere…din cauza personalitatii…imitam ipocrizia in cele mai inalte grade ale ei…ji n mandrim cu asta…pakt…ar trebui sa fim mai rationali ji mai pasatori cu cei din jur…nu o spun pt ca am nevoie d oamenii…eu nu am ji daca am sa am vreodata am sa ocolesc subiectul sau am sa l infrunt aja cu c arme am in dotare…poate ca ti s pare ca vorbesc non-sensuri…e nu ejti departe cu totii suntem alcatuiti din tot…toate cuviintele dintr un dictionar referitoare l om ji l personalitate lui s revasejte in orice om…bizar…cum putem sa cuprindem ji bine ji rau…anormal…normal… eh doar lucruri relative poate…ji n plangem ca suntem simpli ji banalii…c potential avem…ji tot nu n ajunge…oare c ne o fi d ajuns?...pai km tot c consideram ca nu avem…dar totuji avem c e mai important …n avem p noi in stare pura…ji da conteaza…mie imi place sa nu ma plictisesc d mine…jtiu ca suna aiurea…dar vreau cu mine sa ma simt bine…ca daca nu je fac asta atunci cine?..cine va putea suplini…golu din mine da golu in mintea mea…